Azi... Piata Civica... amici... caldura... oboseala... vesnica mea intrebare: " Ce dracu caut eu aici? "
si o inghetata buna cu fructe de padure...
Inca nu, nu inca... mai caut... nici un raspuns.
Era cald si locul unde stau de obicei intinsa frigea, la fel ca dupa fiecare zi caniculara.
Atentionari ecologice: " Strangeti sticlele si servetelele, tot timpul faceti mizerie aici! " .
Minori ascunsi in fumul de tigara... da, din pachetul meu... corupere.
Buna idee, o inghetata... perfect, asta lipsea.
Rece, colorata... plina de coloranti... alimentari. Fructe de padure, inghetata care imi place.
Incercam sa o savurez, incet, incet... a trebuit sa ma grabesc, se topea...
Intrebarea s- a schimbat: " De ce se topeste inghetata? "
" Dar ea, ea nu se va topii? "
Ce as putea spune acum.?
RăspundețiȘtergereCe as putea spune acum, ca realitatea nu o pot accepta, nu pot accepta ca tu nu mai esti aici, ca nu te mai pot privi dimineata, iar astazi cerul parca e inourat, ti`am zis, nici soarele nu mai vrea sa apara fara tine prin preajma, in jurul meu totul pare schimbat, te`am iubit din prima clipa, numai ca nu am realizat pe moment, nu am realizat cine esti cu adevarat, mi`e greu sa accept, insa indepedent de noi, viata merge inainte, asa`i?..si totusi ma intreb oare chiar s`a sfarsit?? Dar tot ceea ce am facut impreuna ne va lega mereu, chit ca vrei sau nu.
Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ce se acopera, dar nu, nu se inchid, mereu gata sa sangereze cand le atingi....ele raman mereu vii si deshise...uneori viata e o tarfa!!!
Iti mai aduci aminte knd imi promiteai ca o sa fie bine? iti aduci aminte cand imi spuneai ca o sa ma iubesti mereu, ca nu o sa ajungi sa mai iubesti pe altcineva cum ma iubeai pe mine, si totusi am vazut, m`ai dat la o parte intr`o singura seara, dupa atata timp, am recunoscut, am avut si eu greselile mele, chiar foarte mari, dar...intr`o seara ai uitat de mine, te`ai dus la altcineva. Dar hai sa recunoastem ca este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenia, deschizand rani in sufletul celorlalti, spunem mereu "am facut`o pentru ca te iubesc, totul este din dragoste"...si totusi cat de mult gresim, realitatea e cruda...dar sentimentele trec dincolo de realitate...unde sunt visele? unde sunt implinirile? unde ne sunt gandurile? dar mai ales...unde ne este inima?
Dar cum pula mea sa existe iubire adevarata cand traim intr`o lume plina de tentatii, cand nu esti lasat sa iubesti, ci esti asaltat din toate partile; sau cum sa nu intrebi cand esti constient de existenta acestor tentatii...Dah tuh, iubirea a existat, nu am stiut sa o pretuim. Si stiu ca mi`ai spus ca toata vina o am eu, dar spune`mi tu, daca ai avut sentimentele acelea fata de mine, de ce intr`o seara m`ai dat asa la o parte???M`am simtit ca o carpa aruncata la gunoi, mai trebuia sa spui, .."mai dute`n pula mea"..Stiu ca am zis ca accept situatia, dar ma doare tuh, ma doare foarte tare, acum doarcand iti mai aduci aminte de mine ma mai saluti, noi acum incercam sa fugim de iubire, dar incercam cu disperare sa o regasim, si totusi noi ne`am facut`o cu mana noastra.
Stiu ca ma auzi, intr`un fel, este poate petru ultima oara cand te privesc in ochi, ultima oara cand iti vorbesc...
Amintirea se asterne in trecut....si iubirea??e acolo..te asteapta, doar un "da" sa`i spui...vei fi cu ea, dar, totusi, pentru un minut iti vei aduce aminte si de mine, in fiecare ea, vei vedea o parte din mine.....
Oare?
RăspundețiȘtergereOare...ce mai intrebare...o intrebare scurta, dar care iti da si de gandit. Faza este k o folosesc cam dess..oare ar fi fost bn daca da, sau daca nu, nu stiu..In ult vreme nu mai reusesc sa exprim ce simt, n-am mai vorbit de-adevaratelea despre lucruri de genul de mult timp.
Cand am inc sa cresc, si sa vad lumea cu alti ochi, m-a macinat in permanenta intrebarea 'ce fac cu viata mea', un fel de constiinta de sine apasatoare si derutanta. Ma trezisem definitiv intr-o lume al carei mers depasea puterea mea de intelegere. Niciodata n-am inteles cum oamenii din jur par sa-si duca existenta in deplina impacare cu datele problemei si mai ales, cu certitudinea a ceea ce este bine sau rau, necesar sau fara de folos. Intrebarile mele, pt mine, care au fost cele mai frecvente sentimente: suferinta, iubire sau satisfactie. Pana acum mi`am dat seama, k firul vietii mele e o continua schimbare, o continua cercetare…chiar daca am si momente grele, de tristete ar trebui sa ma gandes ca daca nu ash avea si suferinta nu aas sti sa ma bucur cu adevarat de momentele de bucurie…
Of. Am nevoie sa invat sa imipun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic in toate aceste randuri. Cer ajutor pentru a inceta sa ma intreb 'ce fac cu viata mea'
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereVremea,momentele petrecute,tot ce s’a intimplat,incerc sa regasesc amintirile fierbinti,caci este o persoana care imi placea sa o am sis a ma aiba,cum pula mea sa o caut ,sa ii vorbesc,ca stiu ca atunci cand ma apropii,nu stiu decit sa ranesc.
RăspundețiȘtergereIn momentele de criza,incerc sa ma reincarc cu “atitudine”
Totushi e vorba de ceea ce am facut si de ceea ce voi face, sa fumez cit mai mult,tigara dupa tigara…desi tigara de acuma s’a stins,voi aprinde alta,nu am denude sa stiu sa stii cand este sfarsitul,noi nu am stiut cind a fost inceputul.Auzi???..nu ai vrea sa iesim la o cafea dimineata afara..??Iti lpace sa faci lucruri interzise,iti plac misterele,”simplu”sa’combini cu “complicat”sau “iubirea” cu “ura”,si totusi nu intelegi nimic,nu are rost sa complic lucrurile,parerea mea
Gindurile mele,sunt cele din present,ca stiu destul de bine ca mi ai spus s alas trecutul in urma, sis a incerc s alas o urma de frumusete,ca un san cald de fata tanara, ascuns in palmele unei finite blande dar cam derutata,cam neinteleasa de ceilalti…..Nu cred ca ti’am spus, sau poate ca da,voi inceta sa maim erg in cluburi,voi merge doar in mici cafenele,imi voi bea singura cafeaua, invaluita in fumul intepator de joint, o stii cel mai bine…Daca ai stii ca totudi mi’e dor….sa te privesc fara rasuflare,mi’e dor de clipa de visare, as vrea s auitam de tot prin ce’am trecut, ca ceea ce ne’a unit pe noi este durerea, shisuferinta unui suflet, m’am trexit la realitate, si crede’ma ca mi’am dat seama de multe, m’am gandit sa fac o pauza in toate, sa’mi aranjez toate la locul lor…ce crezi…voi rezusi sa devin o persoana mai buna???si totusi cind ne intilnim la un pahar,sa ciocnim pentru ce putea fi…..si totus nu a fost niciodata……..
E doar o copila...
RăspundețiȘtergereInca nu a crescut, inca ea este o copila, o copila care traieste in lumea ei , este doar o mica fetita care de abia acum incepe sa cunoasca lumea, care de abia acum isi da seama ce e bine si rau, e doar o fetita pierduta intre calm si stres, ea, aceea fata care se crede sigura pe sine, e doar o copila fara ajutor....Oare e singura?
Prea mult timp s`a scurs, prea multi ani s`au dus…multe intrebari si`a pus pe parcurs…si la multe nici acum nu gasit un raspuns…Singura…? Oare? …Ea crede ca a gasit "the true love", incerc sa fac cumva sa cred ca asa este, dar mi`e teama ca se sfarsi mai rau decat "prima iubire", e doar o copila, e doar necunoscuta, dar se stie cum e vorba aia."it must been in love"..dar ea? ea nu isi da seama cum de fapt e dragostea, hai un sarut, o mangaiere, telefoane, dar cat va mai tine? O saptamana, o luna, un an, poate si mai mult, mai tarziu lumea ii va spune, wake up, ca relatiile astea nu dureaza, eu una am incercat, pana cand si mie mi`a spus lumea.."nu va tine, nu te mai chinui"..nu i`am crezut pana la proba contrarie...Am impresia ca ea nu prea stie ce este dragostea, nu prea stie ce inseamna a iubi pe cineva, dragostea....ce cvant frumos...dragostea e ca un vis. Ti s-a intamplat vreodata sa visezi ceva atat de frumos, incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc, sa-ti continui visul ? Asa este dragostea. Dragostea adevarata e unica si nu vine de doua ori, ma intreb oare te poti indragosti de mai multe ori cu aceeasi pasiune, cu acelas foc ca de prima data, e evident ca nu, ea spune ca s`a indragostit, dar de fapt, e doar o ambitie, o atractie fata de aceea persoana, totusi dragostea nu este doar vis si suflet. În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune? Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului? Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune. Şi cum le poţi deosebi? Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva? Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. De aceea, am zis ca ai grija cu cuvantul.."Te iubesc", sper sa nu apara ca data trecuta, prea repede, intelege ca esti doar o copila, cealalta persoana, nu este doar o fetita, e o persoana in toata firea, nu strica ceva frumos cu acest cuvant, spune`l doar la momentul potrivit, si gandeste`te cu exactitate cand artrebui sa isi faca aparitia acest cuvant...ea crede ca le stie pe toate, dar de fapt nu stie nimic...
O zi in care ploua..
RăspundețiȘtergereO noua zi, o zi in care cerul plange, totul e intunecat si trist, stau si privesc de la balcon fetzele triste care trec pe strada...azi totul e trist si cam pustiu...
Parca nici soarele nu mai vrea sa apara fara tine prin preajma..si ploaia ce bate in geam nu ma lasa sa`mi termin tigara. Stiu ca tie iti place atunci cand ploua, as fi vrut acum sa ma pot plimba cu tine, tinandu`te strans de mana..dar e imposibil...ce doamne iarta`ma este posibil in lumea asta??? si de ce multe lucruri trebuiesc sa fie imposibile?? Si mai stiu ca m`ai intrebat odata de ce te iiubessc, era evident ca te iubeam pentru ca tu imi alungai singuratatea intr`o lume prea aglomerata, te iubeam pentru ca erai tu...
As fi vrut sa intreb soarele de ce s`a ascuns, de ce a lasat sa vina ploaia, pe langa "lacrimile din cer" a venit si ploaia mea, lacrimi mari dar..tacute, ce nu se vedeau pe fatza, ci curgeau doar in interiorul meu, urmand drumul fiecarei clipe pe care mi`o amintesc...si totusi am impresia ca tu mi`ai auzit plansul, cum?!? ca eu sunt aici, singura stand cu un caiet in brate, si tu acolo departe...si stiu ca esti departe, stiam ca nu ma poti auzi...sau doar asa credeam eu..
Intr`un fel ai auzit tacerea din sufletul meu, ai vazut poate, ce zace in mine, si m`ai ajutat sa ma descarc, sa stiu sa`mi astern gandurile, totusi cu mana tremurand, si din cand in cand cate o lacrima picurand pe foaie....
Si zimi, cum pot face sa dispara acesti nori gri din calea mea? cum pot sa fac sa fie numai soare in calea mea? dar mai ales, cum pot face sa te aduc inapoi.......
Astept ca zambetul tau sa`mi lumineze chipul, sa alunge tot ce imi face rau, iar mangaierea din privireata sa ma incalzeasca...Sper ca ploaia de azi sa inceteze, vreau sa ies sa ma plimb, sa evadez doar pentru cateva minute....
Totul e cam ciudat, de ce, ma intreb, oare pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine sau poate pur si simplu nu vreau sa stiu ce se intampla , sau doar vreau sa traiesc in lumea mea, care se pare ca e cam ciudata, ma intreb oare daca as putea sa schimb ceva in aceasta lume, pe care eu mi`am creat`o, oare ce as putea sa schimb, poate as incerca sa`mi schimb atitudinea, poate as putea sa`mi schimb multe lucruri, dar sunt unele pe care as vrea sa le schimb la "tine".
RăspundețiȘtergereSi totusi, nu stiu ce sa zic, totul pare un joc, pare doar ceva distractiv, in care ma aflu, e un cerc "suspicios" sa zicem, chestia este k in lumea asta a mea, tu nu existi, nu pot nega, dar tu nu te aflii printre oamenii pe care i`am alaturat lumii mele, o lume numai a mea, chestia este ca nici nu as vrea sa te bag, ca tu mi`ai strica`o, nu stiu daca deja nu ai inceput sa o strici, si sincer, nu permit nimanui sa imi distruga visele, chiar si amintirile, cele mai triste, de ce? ce vrei? ai reusit ce ti`ai propus, am crezut ca e doar o gluma,dar nu, la tn a fost foarte serios, dar acum ce mai urmaresti, totul e cam haotic nu crezi??.Is cam imprastiata sa zic asa...dar.. e straniu… De obicei nu prea dureaza mult sa ma refac, daca cineva imi impune oarecare limite, nu pot sa inteleg dece. De ce nu pot sa traiesc viata normal? De ce trebuie sa ma doara?Poate ca sunt mai naiva si nu stiu sa`mi exprim sentimentele fata de o persoana, la care eu pot sa tin si sa o iubesc chiar mai mult, in fine..
Presupun ca mi-a pasat prea tare si m-am implicat emotional prea mult in situatiile , prin care am trecut. Uitasem de mine, in incercarea de a ajuta, de a te integra...Si acuma trebuie sa suport consecinte.. Tot ma intreb de ce asa de tare ma avint eu in multe chestii, mai ales in alea, legate de problemele altora… Nu stiu, probabil, prea putine lucruri fac, prea putin sunt ocupata, daca imi ramine timp liber sa ma imprastii cu eforturile mele emotionale si mintale…
Probabil, ca imi lipseste si focusarea... E greu..oricum, tre sa recunosc ca is derutata...trebuie sa gasesc portita de iesire, sa ies din acest sentiment ciudat care m`a invaluit, m`am implicat in multe chestii, mai ales sentimental, si azi imi pare rau, dar, putin imi mai pasa, ai gresit si vad ca inca continui sa gresesti.
....asta e pt oamenii care ma fut la cap.....
..........
RăspundețiȘtergereOff..in ult vreme am inceput sa fiu mai melancolica...mi`am adus aminte de persoanele care au fost in viata mea, persoane bune si rele, mi`am adus aminte de persoanele cu care am petercut foarte mult timp impreuna...acea pes care mi`a cerut o ultima noapte, dar caruia nu i`am dat nici un minut, si totusi ma pierd cand imi spune ceva, dar este o simpla amintire..
In rest, zilele curg cam fara rost, de abia astept sa plec de aici, sa uit de toti ce`i care sa zic, in ultimele luni mi`au facut numai rau, nu stiu ce le`au iesit din toata "afacerea" asta,, da neah, vb aia, "un rau e foarte usor de facut", da si cand raul se va intoarce...ehe..sa uit de viata asta, mai am umpic de vacanta, care ma gandesc sa o petrec la munte sau in afara, cine stie, vreau doar un strop de liniste, doar un strop de relaxare, ca doamne m`am saturat de toti si de toate, cum am mai spus au fost prea multe, si toate deodata, dc? vreau sa le pu intrebarea asta acelor oameni.. dc? dc eu? si la sfarsit, cu ce au iesit in castig din asta?? raspunsul este evident, cu absolut nimic, deci sfatul meu ar fi, ganditi`va de 2 ori inainte sa raniti pe cineva, ca habar nu aveti ce sentimente poate zace in aceea pers pt voi...eh, da cine`s eu sa va spun..
Iaca.. peste cateva zile, imbatranesc cu un an, fac19 ani, anii mei, poate ii mult sau putin dar ceea ce este sigur is ai mei, i`am trait bine sau rau, bine mai este faza ca am ajuns la aceasta varsta minunata, si pana acum nu am stiut sa profit de anii trecuti , alteori i`am pierdut ratacind in vise si iluzii ce m`au prins in jocul lor, si totusi au trecut. Multi m`ar intreba cu ce m`am ales din anii astia frumosi, ani in care am avut multe experiente, gradinita, prima zi de scoala, in care mi`am cunoscut invatoarea, prima zi in care am intrat in cl a5..si prima zi de liceu...intradevar am foarte multe amintiri adunate in camaruta sufletului si al mintii, desi printre ele voi putea mereu gasi lacrimi, dezamagiri, acum doar cate un zambet amar imi acopera suflarea, ma intreb ..oare chiar asa de mult m`am schimbat??? Am foarte multe intrebari fara raspuns, e clar ca m`am schimbat, fuck, oare de ce ma mai intreb..in ultima vreme, totul e strain in jurul meu, numai stiu cum sa ma comport, acum, la 19 ani, cum voi privi viata? pt ca, multe persoane cand vorbeam cu ele despre varsta asta, toate imi dadeau acelas raspuns: "Ce as vrea sa mai am si eu varsta asta!"..nu recent, vb pe mes cu prietenul meu, si el imi spusese acelas lucru. Dar timpul? timpul trecut? ..cateodata parca simt cum timpul trece peste mine, controlandu`mi fiecare miscare, simt cum imi trage dinpiept si putina viata care se mai agita in mine si simt ca pan acum, nu am realizat nimic, simt ca nu sunt de folos, cum am spus s`au intamplat foarte multe in viata mea, si sunt oameni care foarte putini stiu, dar chit k am ajuns si la varsta asta..19 ani.wow...stiu ca pe marginea celor intamplate, raman un copil, depanand amintiri frumoase, ca alea prefer sa mi le amintesc, vreau sa uit, de anumiti oameni si sa le spun asha: RAMANETZY CU BINE...RAMANETZY IN URMA...
........:..pff..ce am putut sa scriu..ei..e rezultatul unei atmosfere linistite, si o muzica bua...:* va las..avety grija de voi:*